Satul Voroveşti se află în imediata apropiere a şoselei Iaşi-Voineşti-Ţibana, fiind atestat documentar în anul 1456, în timpul domniei lui Petru al III-lea Aron (1451-1457).
În anul 1768 s-a construit biserica din lemn în forma actuală şi are hramurile Sf.M.Mc. Gheorghe şi Sf.Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei. Ctitorul bisericii (ajutat de localnici) se pare a fi preotul Vasile (Anton?), adormit întru Domnul în anul 1846, conform pietrei funerare cu inscripţia veche scrisă în chirilică.
Biserica are planul treflat, cu abside laterale poligonale în interior şi exterior, şase ferestre, pronaos, naos şi Sfântul Altar. Clopotniţa este deasupra pronaosului, iar intrarea se face prin partea de sud. Biserica nu a avut vreodată în interior pictură murală. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei, icoanele acesteia fiind pictate în 1918 de un pictor localnic. Între anii 1911 şi 1913, biserica s-a reparat radical, iar în 1956 se reînnoieşte fundaţia şi se fac diverse reparaţii interioare.
Valoarea istorică intrinsecă face ca biserica de lemn din Voroveşti să fie declarată monument istoric în anul 2004. Tezaurul moştenit include obiecte de valoare artistică - icoana Sf. Arhanghel Mihail (secolul al XVIII-lea) rămasă de la vechea biserică, Sfântul Epitaf pictat pe pânză în 1846, grinda despărţitoare dintre naos şi pronaos, precum şi obiecte de valoare istorică şi culturală (cărţi bisericeşti): Apostolul (prima tipăritură de la Iaşi din 1756), un Tipicon (tipărit la Iaşi în 1816), cu însemnarea tuturor donatorilor, Evanghelia de la Neamţ (1858).
Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Voroveşti, Miroslava, aflată în cimitirul vechi al satului, reprezintă o dovadă vie a credinţei oamenilor din aceste locuri, parte integrantă a dreptcredinciosului popor român de pretutindeni.
